Sursă: Iuliana Pîrvu, Facebook

Articolul pe care l-am tradus în rândurile ce urmează, HowMethotrexateAbortionReversal Saved My Unborn Child’s Life This Year, scris de Tom Stevens pentru Pro-Life Union, prezintă mărturia unei tinere al cărei copil a fost salvat prin procedura inversării avortului medicamentos, după ce aceasta a început procedura de avort medicamentos și apoi i-a părut rău și a vrut să nu mai facă avort.

Multe femei aflate în criză de sarcină vor să facă avort crezând că aceasta este singura soluție pentru a depăși situația dispertă în care se află. Dar când ajung să facă avort, ele realizează ce înseamnă cu adevărat avortul și regretă. Nu puține sunt cazurile în care ele pun la îndoială decizia luată și vor să se răzgândească, însă nu au puterea de a face ceva, crezând că este prea târziu să își salveze copilul nenăscut.

Dr. Monique Ruberu,medic ginecolog din Pennsylvania, este organizator al campaniilor 40 de zile pentru viață, avocat pro-viață și consilier al femeilor aflate în criză de sarcină. Mamă a cinci copii și puternic implicată în domeniul pro-viață, după a conștientizat tristul adevăr despre metodele contraceptive și avort, Dr. Monique Ruberu împărtășește mărturiile unei paciente al cărei copil a fost salvat prin intermediul procedurii de inversare a avortului medicamentos.

Am aflat că sunt însărcinată în martie. Întâi m-a apucat râsul, apoi plânsul. L-am sunat pe fostul iubit. Totul era foarte ciudat, pentru că abia ne despărțiserăm. Primul lui cuvânt a fost: „Fă avort”.

Nu știam ce să fac. Am crescut într-o familie creștină și știamcă avortul nu este corect, însă m-am gândit că este cea mai deșteaptă alegere. Am făcut programare la o clinică de avorturi. În fața clinicii erau oameni care se rugau și au încercat să vorbească cu mine. I-am ignorat și am intrat, dar prezența lor mi-a atins conștiința. Locul era dezgustător. Nu era pentru mine, m-am simțit foarte inconfortabil.

Cred că Dumnezeu încerca să-mi trimită un semn când medicul care făcea avorturile nu a venit la clinică din cauză că i s-a stricat mașina. Am făcut pentru prima dată ecografie și apoi mi s-a spus să revin a doua zi. Ecografia era inclusă în asigurare. Ea a arătat că pruncul din burtica mea avea 7 săptămâni și că puteam recurge la avortul medicamentos.

A doua zi, m-am întors la clinica de avorturi. Oamenii care se rugau în fața clinicii erau tot acolo. Mi-au spus că nu acesta era voia lui Dumnezeu. Avortul nu este singura soluție; biserica oferă sprijin, deci existau oameni care să mă ajute.

Nu m-am simțit hărțuită, însă cuvintele lor m-au făcut să fiu și mai nesigură de ceea ce mă pregăteam să fac. Dacă ei nu ar fi fost acolo, poate că nu aș fi ezitat așa de mult.

Am intrat în clinică și am fost dusă într-o cameră. Nu mi-au oferit niciun sprijin sau consiliere, în afară de faptul că mi-au spus să nu mănânc nimic sănătos pentru a-l lipsi pe copil de nutrienți.

Am urcat la etaj și nimeni nu avea voie stea acolo cu mine. Am sunat-o pe cea mai bună prietenă și ea mi-a spus că mă va susține în orice situație, dar apoi a început să se informeze despre efectele avortului și a ajuns pe site-ul abortpillreversal.com. Apoi mi-a trimis o captură de ecran a site-ului. Slavă Domnului că a făcut asta!

A venit doctorul și mi-a spus să mă dezbrac. Mă frământam și plângeam de mai bine de o oră. Mi-a examinat uterul și s-a pregătit să-mi facă injecția cu Metotrexat (medicament folosit pentru curmarea vieții copilului și separarea placentei de endometru, n.tr.). În ultimul moment am spus: „Stai, stai!”, dar era prea târziu. Injectase deja tot.

Cu inima sfâșiată o ascultam pe asistenta care îmispunea că peste cinci zile trebuie să iau pastile pentru a expulza rămășițele copilului din uter. Trebuia să mă aștept la crampe dureroase și să-l elimin în toaletă. După câteva săptămâni trebuia să fac o verificare pentru a mă asigura că totul este în regulă.

M-am dus acasă și mama încă nu știa nimic. M-a luat o durere de cap insuportabilă și i-am spus totul. Mama mi-a mărturisit că a fost în aceeași situație la 18 ani și că a ajuns să facă avort. Îi pare rău că a făcut asta. Mi-a povestit apoi că atunci când era însărcinată cu mine, la 12 săptămâni, era o gaură în sacul amniotic și a ajuns la spital. În acel moment, medicii au sfătuit-o să mă avorteze, dar ea a refuzat. Mi-a spus că eu sunt minunea ei și m-a încurajat să păstrez minunea mea, să-mi păstrez copilul.

M-am uitat la captura site-ului abortionpillreversal.com trimis de prietena mea și am sunat la numărul de telefon de acolo. Am vorbit cu o asistentă care mi-a făcut legătura cu Dr. Monique S. Ruberu. Am început tratamentul pentru inversarea avortului medicamentos după ce aceasta mi-a spus despre posibilele efectele secundare ale Metotrexatului care mi-a fost administrat. Știam că dacă există vreo șansă pentru a-i salva viața copilului meu, trebuia să lupt pentru ea. Am aruncat pastilele pe care le-am primit de la clinica de avort și am făcut o programare pentru a mă întâlni cu Dr. Monique Ruberu.

Drumul pe care am decis să-l urmez atunci nu a fost ușor. La fiecare ecografie eram îngrijorată până primeam rezultatul bun. Și așa micul meu „Lively” a fost salvat. Acum este într-adevăr un copil-minune, care sunt sigură că va avea multe de împărtășit lumii ca supraviețuitor al avortului.

Relația cu tatăl copilului a fost o provocare, dar amândoi ne străduimsă fim niște părinți buni. Dr. Monique Ruberu îmi vorbește despre importanța castității pentru mine (abținerea de la relații intime până când se va căsători, n. tr.), în acest moment, și pregătirea serioasă pentru creșterea copilului. Cred că îi voi urma sfaturile.