O pierdere de sarcină (avort spontan) este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le poate experimenta o femeie, fiind totodată un eveniment ce apare destul de frecvent. Potrivit Asociației Americane a Sarcinii, până la 1 din 4 sarcini se termină în avort spontan – cu toate acestea există încă o stigmatizare care determină ca multe cupluri să simtă că trebuie să nu vorbească despre acest lucru.
S-a discutat recent despre avorturile spontane în cadrul emisiunii CBS This Morning din Statele Unite, punându-se în discuție stigmatizarea precum și frecvența pierderilor de sarcină în primele săptămâni de sarcină. 80% din avorturile spontane se întâmplă până la împlinirea primului trimestru de sarcină, motiv pentru care multe femei nici nu anunță că sunt însărcinate decât după 12 săptămâni. „Trăim într-o cultură unde ești învățată să nu vorbești despre sarcină decât după pragul de trei luni”, a declarat pentru CBS, prezentatoare de știri Jamie Stelter. „Așa că, dacă nu le-ai spus celor din jur inițial că ești însărcinată, cu siguranță nu vei începe să le spui apoi că ai avut o pierdere de sarcină”.
Aceasta a vorbit deschis despre problemele ei de infertilitate, care au însemnat cinci pierderi de sarcină. În cadrul interviului acordat, a declarat că există un “club imens” de femei aflate în aceași situație ca și ea, despre care nimeni nu știe nimic. Și cum Stelter născuse deja cu succes un copil înainte de a avea probleme de rămâne din nou însărcinată – o afecțiune cunoscută sub numele de infertilitate secundară – s-a confruntat și cu faptul de a se simți vinovată și a avea remușcări.
„Ajungi să vezi cât de frumos este un copil și vezi că poți să te descurci. Așadar, când am pierdut două sarcini între Sunny și această sarcină sănătoasă, mi-am zis, de ce nu poate corpul meu să ducă din nou o sarcină până la capăt?”, a explicat ea. „M-am uitat la toți cei care se plângeau sau care erau triști din cauza infertilității secundară; Și mă gândeam, Aveți un copil. De ce sunteți nemulțumiți? Apoi, m-am simțit vinovată pentru acea nemulțumire după ce am născut-o pe Sunny. Poate ar fi trebuit să mă simt împlinită cu ea și să mă opresc? Dar adevărul este că am vrut ca ea să aibă un frate sau o soră.”
Deși multe femei se simt forțate să nu vorbească despre pierderile de sarcină, tot mai multe persoane încep să vorbească despre asta, inclusiv celebrități precum Meghan McCain și Gordon Ramsay. Și după cum a declarat Meghan McCain, suferința pe care o simt oamenii apare pentru că bebelușii pierduți sunt ființe reale. „Au fost concepuți și au trăit, pe deplin umani și pe deplin ai noștri – și apoi au murit”, a scris ea în ziarul New York Times. „Merităm oportunitatea de a vorbi deschis despre ei, de a împărtăși ceea ce au fost și de a-i jeli. Mai important, ei merită să se vorbească despre aceștia, și să fie jeliți. Acești copii, șocant de mici, șocant de neputincioși, în întregime rezultatul iubirii noastre și a umanității noastre, sunt copii. Noi, cele care îi jelim, suntem mamele lor.”
Și poate că faptul că nu se vorbește despre acest lucru ajută la încurajarea culturii avortului. Este incontestabil faptul că bebelușii nenăscuți sunt ființe umane… și totuși, industria avortului și apărătorii aceștia, încearcă permanent să nege acest lucru.
Copiii nenăscuți sunt adesea dezumanizați, numiți aglomerări de celule, bucăți de țesut sau produse de concepție. Femeile care au făcut avorturi și regretă lucrul acesta sau se luptă cu sentimente de vinovăție și pierdere, simt adesea că nu pot vorbi despre asta, fie crezând că poate nu au dreptul de a jeli, fie că nu au nimic de jelit, așa cum susține partea comunității pro-avort. Dar a nu vorbi despre viețile pierdute nu ajută pe nimeni. Fie că este vorba despre un copil pierdut în urma unei pierderi de sarcină, fie un copil pierdut în urma unui avort, viețile lor contează. Aceștia ar trebui să fie onorați și amintiți.
Sursă: LiveAction
