„Scrisori către Sfânta Lidia” – o carte minunată.  Căutările și preocupările unei adolescente iau forma unor scrisori imaginare către Sfânta Lidia, prima creștină botezată în Europa. Răspunsurile sunt deosebit de frumoase și echilibrate.

Una dintre scrisori este despre o colegă de școală a adolescentei, Trella, o elevă extrem de capabilă pe toate planurile, care trece printr-o criză de sarcină. Sunt multe lecții de învățat din această corespondență. Una dintre ele: stă în puterea fiecăruia să ofere sprijin!

Dragă Sfântă Lidia,

[…] Mama și Tirsa trebuia să plece undeva, așa încât m-am dus la plajă cu Jill și Maria Louisa. În timp ce noi aduceam lucrurile de la mașină, am văzut-o pe Trella stând pe o bancă aproape de parcare. Nu avea geanta cu echipamentul și nici nu era îmbrăcată ca pentru meci. Probabil că se uita de ceva vreme după noi, fiindcă, atunci când ne-a văzut, s-a ridicat și ne-a așteptat să mergem noi la ea. După care, până să apucăm să spunem vreuna dintre noi „salut”, ne-a spus că este însărcinată și nu se simte suficient de bine pentru a juca în campionatul de volei pe plajă și că până la urmă nu va începe facultatea odată cu noi anul ăsta.

Și-a isprăvit micul ei discurs, ne-a spus că ne iubește și că îi va fi dor de noi, după care s-a așezat și a început să plângă. Maria Louisa s-a așezat lângă ea, i-a luat obrajii în căușul palmelor și a spus: „Să nu îi lași să-ți ia bebelușul! Oricât de prost te-ai simți din cauza lor, să nu-i lași să-l ia. Tu ești mama! Ești capabilă să te descurci și eu o să îți fiu alături să te ajut.” Apoi a luat-o în brațe pe Trella, iar Trella a plâns îndurerată pe umărul ei, chiar acolo, în parcare.

Nu mi-a venit în minte nici un cuvânt, nimic. Eram prea uluită. Am mângâiat-o pe spate pe Trella o dată sau de două ori și m-am simțit neajutorată. Într-un sfârșit, am tras de Jill să mergem pe malul lacului și am lăsat-o pe Maria Louisa să facă ceea ce noi nu eram în stare. În scurt timp a venit și ea. Nu ne-am spus nimic una altreia. Toate ne temeam ca nu cumva să spunem ce nu trebuie, chiar și între noi.

Restul fetelor din echipă au venit și am început încălzirea pentru partidă, dar nici una din grupul nostru nu a jucat prea bine azi pentru că nu ne puteam gândi decât la Trella, cum ședea pe bancă și aștepta să vină mama ei să o ia, cum stătea cu fruntea plecată și cu niște batistuțe în mână.

Nu că aș fi șocată de faptul că unii au relații sexuale în timpul liceului. Doar o știe toată lumea, nu? Dar trebuie să înțelegi ce fel de om este Trella. Și-a planificat minuțios viitorul și ea face totul foarte bine din prima. Ea este cea mai bună jucătoare de volei pe care a avut-o liceul nostru în ultimii ani. A obținut o bursă pentru a merge la facultate tocmai pentru că este așa deșteaptă. Este atrăgătoare din toate punctele de vedere și tuturor le place să fie în preajma ei. Sunt sigură că singura veste proastă pe care le-a dat-o părinților ei a fost: „Am luat -10 în loc de 10 cu felicitări”. Probabil că părinții ei și-au ieșit din minți. După cum arată, cred că a plâns într-una în ultimele zile.

Mă tot gândesc la ce i-a zis Maria Louisa Trellei, să nu lase pe nimeni să o oblige să renunțe la copilul ei. Știu că a vrut să spună: „Să nu-i lași să te pună să faci avort.” Maria Louisa este foarte catolică. Ea este cea mai mare dintr-o familie cu șase frați și chiar a fost de față la nașterea ultimelor doi dintre ei. Știe tot ce se poate ști despre reproducere, dar nu așa cum o știu „fetele rele”. Știe cum ar trebui să funcționeze aparatul reproducător, care este rostul lui. (…)

Părinții Trellei probabil sunt furioși. Mă întreb ce îi mânie mai tare: faptul că a avut relații sexuale sau faptul că a rămas însărcinată? Părinții ei sunt niște oameni realizați, împliniți profesional, care așteaptă ca efortul lor să dea roade. De cele mai multe ori așa a și fost. Tatăl ei este judecător, iar mama ei este profesoară la facultate. Nu cred că merg la biserică. [..]

Dar bebelușul este un pui de om, nu este un rateu al contracepției. Nu are nici o vină pentru nimic din toate astea. În numele lui cine vorbește? Maria Louisa, dar în afară de ea, cine? Oare părinții ei o fac? Dacă Trella păstrează copilul, părinții ei va trebui să o ajute, pentru că ea nu are o slujbă și nici nu este căsătorită. Sunt dispuși să o ajute? Oare chiar ar face presiuni asupra ei să avorteze? Poate ei vor vrea ca ea să dea bebelușul spre adopție. Nu o fi greu să renunți la bebelușul tău pentru totdeauna, să nu îl mai vezi niciodată sau să nu știi ce fel de viață are? Dar măcar ar fi de preferat față de un avort. Măcar în cazul unei adopții știi că bebelușul trăiește.  [..]

Știi ce este mai rău? Când ne întorceam acasă cu mașina, Jill ne-a spus că a aflat de la Janina, fata din echipa de volei a liceului care știe mereu porcării despre toată lumea, că Trella și Chad s-au certat foarte tare la o petrecere acum două săptămâni și că el a părăsit-o. Așa încât Trella nu mai are prieten acum, dar are un bebe. Sunt sigură că el este tatăl, dar lui nu-i pasă, și ce poate să însemne pentru ea lucrul ăsta? Este ca o fotografie din care sunt decupate mai multe porțiuni. Există mama și copilul, dar tatăl nu și nici o casă, o slujbă… nu așa ar trebui să fie.

Însă tot nu este vina copilului.

Oricum, nu ne-ar fi spus deloc că este însărcinată dacă nu avea de gând să-i dea naștere. Dar oare îl va păstra? Mă întreb cum va arăta bebelușul. Ce nume îi va da? Sper că se va naște înaintea vacanței de primăvară, să îl putem vedea și noi când venim acasă. Un copil e un copil, orice ar fi.

Ba chiar mă gândesc că o să adun tot grupul nostru de prietene și le propun să îi pregătim Trellei o petrecere, cum se face înainte de nașterea unui bebeluș, poate în timpul vacanței de Crăciun sau ceva de genul ăsta. Maria Louisa o să mă ajute. Dar mai întâi trebuie să aflăm dacă Trella vrea să păstreze bebelușul după naștere. Ar fi oribil să pregătim o petrecere pentru viitoarea mămică și apoi să aflăm că va da copilul. Sunt sfârșită de oboseală.

Cu drag, Lidia

Dragă Lidia,

[..] Ai lămurit cel mai important aspect. Un copil este un copil, orice ar fi. Un prunc este o făptură nouă, creată cu dragoste de Dumnezeu după chipul Lui. Împrejurările în care pruncul a fost conceput nu schimbă valoarea pe care el o are. Dumnezeu se apleacă cu aceeași neprețuită atenție când creează copiii născuți în afara căsătoriei ca și la copiii născuți în cele mai respectabile împrejurări.

Maria Louisa îi este o prietenă de nădejde Trellei. Cel mai important lucru pe care îl poate face Trella acum este să aibă grijă de sănătatea ei și a pruncului ei de-a lungul sarcinii și să devină cea mai bună mamă care poate ea să fie. Este adevărat că a făcut o greșeală gravă și sunt motivate frustrarea și durerea pe care le simt și ea, și familia ei. Dar își va răscumpăra greșeala ducând sarcina la bun sfârșit și crescându-și copilul cu toată dragostea și inteligența de care este ea capabilă. Aceasta este șansa ei să folosească numeroasele daruri pe care le are pentru ceva care contează mai mult decât voleiul sau notele mari de la școală. Să sperăm că părinții îi vor sprijini eforturile într-un mod cât mai sănătos.

Este adevărat că, în anumite împrejurări, iubirea va duce la decizia mamei de a da copilul spre adopție unor oameni care vor fi capabili să aibă grijă de pruncul ei mai mult decât ar face-o ea. Poate nu are o familie și prieteni care să o sprijine în creșterea copilului sau poate știe că nu îi poate oferi celui mic un cămin sigur și iubitor, precum și șansa de a lua decizii mai bune în viață decât a făcut-o ea însăși. Indiferent de împrejurări, când femeia ia această decizie onest și din dragoste, este o jertfă curată și de mare preț. Dar cred că, în cazul Trellei, Maria Louisa are dreptate. Trella este mamă și mântuirea ei stă în asumarea acestui fapt cu toată puterea sa.

Există amăgirea distructivă în toată lumea că avortul i-ar da mamei posibilitatea de a alege, că îi va reoferi viața pe care o avea înainte de sarcină, așa încât să meargă mai departe ca și cum sarcina nu ar fi existat niciodată. Nimic mai neadevărat!

Adevărul este că viața de dinainte a Trellei a încetat din momentul în care a rămas însărcinată. Indiferent ce a ales după aceea, nu a fost posibilă o opțiune reală care să nu implice urmări pentru tot restul vieții. Curmarea fizică a unei sarcini nu poate șterge faptul că a existat o sarcină. Sarcina va duce fie la nașterea unui copil, fie la remușcări dureroase care o vor înrobi toată viața pentru o faptă ce rămâne faptă.

Oricâtă durere și oricâte regrete ar urma, nu vor mai putea învia o inimioară care a încetat să mai bată. Trupul Trellei, mintea și duhul ei își vor aminti mereu că o viață înmugurise în ea. Numai ocrotind acea viață își va putea redobândi pacea și va putea să scape de remușcări. Omul trebuie să lucreze după rânduiala loui Dumnezeu, nu împotriva ei, pentru a ajunge la bucurie și la o viață rodnică.

Deși s-ar putea să fie greu, sper că vei găsi un mod de a rămâne prietenă cu Trella și să îi fii alături în timpul sarcinii și când va începe să-și crească pruncul. Va avea multe zile grele și va simți adesea pierderea vieții de dinainte, în special pentru că, probabil, își va pierde unele dintre vechile prietene. Sper că nu te vei număra și tu printre ele, fata mea dragă. Sper că vei fi un om care să o sprijine în toate eforturile ei de a face ceva bun și valoros din viața ei zdruncinată.

Mă rog pentru voi și mai ales pentru prunc,

Sfânta Lidia

Sursă: Melinda Johnson, Scrisori către Sfânta Lidia, Editura Sophia