„Cei care supraviețuiau chinurilor de pe urma foametei și deportărilor trebuiau reeducați. În primul rând, trebuiau smulși de la matca creștinătății.
Religia a fost scoasă din școli. Bisericile se închideau una după alta. Sufletele omenești se devastau de cea mai mare comoară – Dragostea – și rămâneau pustii. În locul sufletului creștin se înfiripa un nou suflet, marxist-leninist, bazat pe lupta de clasă și ateismul agresiv.
Principala trăsătură care era cultivată era ura. Iar ura în permanență căuta dușmanul. Pentru a-și atinge mai lesne ținta, a fost interzisă toată cultura general-umană și națională, iar pentru a umple acest gol ni se născoceau minciuni în toate domeniile vieții. […]
Încetul cu încetul își croia calea un nou tip de om – homo sovieticus.”
Ion Moraru, „Pustiirea. Treptele infernului. Fata cu miros de busuioc”
