Un tânăr a cărui mamă a ales opțiunea încredințării spre adopție îi mulțumește mamei pentru darul vieții

Cu 30 de ani în urmă, o mamă în criză de sarcină a ales să nască copilul chiar dacă știa că nu îl poate crește cum trebuie. L-a încredințat spre adopție – în Australia, ca și în SUA, Marea Britanie și alte țări, este legal ca o mamă care consideră că nu își poate asuma creșterea copilului să înceapă procedurile de adopție din timpul sarcinii.

După naștere, Julie și Ryan nu s-au mai văzut.

Cu câteva luni în urmă, Ryan Jon s-a hotărât să o caute și să îi mulțumească pentru că nu l-a avortat, ci l-a încredințat spre adopție.

A înregistrat și a postat un clip, cu speranța că mama sa biologică îl va vedea.

Tot ce a spus e din dragoste și profund adevărat. Clipul a devenit viral.

Mulți copii adoptați i-au scris că simt aceeași recunoștință pentru mama lor biologică. Astfel, în drum spre Julie, clipul a devenit o încurajare pentru femeile care și-au încredințat și își încredințează copiii spre adopție din motive obiective.

Haideți la Marșul pentru viață 2018 „O lume pentru viață”, sâmbătă, 24 martie, pentru a mulțumi mamelor noastre și pentru a arăta că în criza de sarcină adopția este soluția bună pentru toți cei implicați!

Ryan Jon

„Salut, sunt Ryan și nu am întâlnit-o niciodată pe mama mea biologică. Am fost adoptat. Numele mamei mele biologice este Julie. Ea mi-a lăsat o scrisoare. Din puținele informații pe care le cunosc reiese că atunci când a rămas însărcinată pe neașteptate ea nu credea că are timpul și maturitatea necesară pentru a deveni o mamă bună. Ea considera că nu a avut cea mai bună educație și voia să se asigure că copilul ei va avea acces la toate oportunitățile posibile și a hotărât că cea mai bună variantă este să mă dea spre adopție.

Am aproape 30 de ani. Sunt foarte fericit că sunt aici. Cred că, în prezent, când oamenii se confruntă cu o sarcină neașteptată… nu vreau să încep o discuție despre avorturi, sunt pur și simplu fericit că exist. Părinții mei, cei pe care îi cunosc și îi numesc mamă și tată, aflaseră că nu pot avea copii, iar acum sunt părinți. De aceea și ei sunt fericiți.

Am auzit multe istorii ale femeilor care își dau copiii spre adopție și se simt vinovate din această cauză. Uneori acest gest este privit ca o lașitate. Vedeți copiii din filme care află adevărul și sunt supărați că… . Fiind eu însumi adoptat și exprimându-mi propriul punct de vedere pot spune că, în realitate, totul este complet invers. Astfel oferiți cuiva darul vieții. Vă sacrificați corpul, viața…

Aș vrea să mă întâlnesc față către față cu mama mea biologică și să-i spun cât îi sunt de recunoscător pentru tot. Există un singur lucru care încă mă oprește: mi-e frică că aș încep să caut pe cineva care, de fapt, nu vrea să fie găsit. Ea nu era pregătită să devină mamă atunci când m-a născut, însă sper că s-a maturizat, a întâlnit pe cineva, s-a căsătorit și acum are o familie. Soțul ei s-ar putea să nu știe despre mine, ceilalți copiii, frații și surorile mele ar putea să nu știe că exist. N-aș vrea să fiu „scheletul din dulap”. N-aș vrea să creez discuții sau situații neplăcute. Ea mi-a dăruit viața și simt că măcar atât aș putea face, să o las să și-o controleze pe a ei.

Dacă acest video va fi distribuit și mama mea biologică va reuși să-l vadă: Nu aștept nimic de la tine. Nu-ți cer să faci ceva sau să mă contactezi. Pur și simplu vreau să-ți mulțumesc pentru tot.”

Foto: Ryan Jon și mama lui adoptivă

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *