Istoricul Neagu Djuvara a trecut la cele veșnice. Ce a spus despre mama sa și despre Regele Mihai

Astăzi, 25 ianuarie 2018, istoricul Neagu Djuvara a trecut la cele veșnice la vârsta de 101 ani. Cărțile, activitatea, gândurile și interviurile domniei sale au fost apreciate în România și în străinătate. În timpul vieții, care a depășit un secol, a avut ocazia să trăiască bucuriile și întristările vremurilor prin care a trecut poporul român. Personalitate puternică și un om deosebit de capabil, Neagu Djuvara nu a acceptat comunismul, nu s-a putut „deghiza” în ceva potrivnic sufletului său.

Refuzând interior indiferența și cunoscând foarte bine că mulți dintre intelectualii și oamenii de valoare din perioada interbelică au suferit în închisori, iar unii dintre ei au și murit acolo, domnul Djuvara a păstrat în sufletul său durerea pentru libertatea românilor. Mai târziu, după ce tinerii martiri au murit pentru libertate la Revoluția din 1989, a venit în țară și s-a străduit să învieze în mințile și în sufletele generațiilor tinere dragostea pentru istorie.

Unul dintre momentele impresionante care sintetizează durerea discretă și dragostea pentru poporul român a domnului Neagu Djuvara este un fragment dintr-un interviu acordat la trecerea la cele veșnice a Regelui Mihai, în care spune: „Părerea mea este că trebuie să-l respectăm fiindcă s-a ținut cu capul sus în împrejurările cele mai dificile ale țării noastre de după război. O țară relativ mică, cu un vecin uriaș și rău voitor, Uniunea Sovietică, el s-a ținut demn, cu capul sus, și eu am trăit momentul acesta fiindcă îl cunoșteam”; apoi adaugă, cu lacrimi în ochi: „Mi-a rămas întipărit în minte demnitatea lui”.

Unul dintre motivele importante pentru care greutățile comunismului nu au copleșit viața domnului Neagu Djuvara a fost relația cu mama sa și modul plin de blândețe și dragoste în care a fost crescut:

„Am avut o mamă excepțional de bună și de inteligentă, și de blândă, și de drăgăstoasă, așa încât, învelit, învăluit de dragostea asta maternă, n-am avut nicio durere, nicio dramă în familie. Știam de toate dramele: că fratele mamei înnebunise, că tata a murit, toate dramele astea le-am înregistrat, dar fără să-mi schimbe viața în mai trist. Pur și simplu eram fiul unei mame drăgăstoase și inteligente, deci copilăria mea a fost blândă, a fost dulce, nu a fost dramatică!”

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *