13 cuvinte de la Eminescu despre civilizație, națiune, libertate, credință, limba română și locul românilor în lume

Civilizația adevărată a unui popor consistă nu în adoptarea cu de-a ridicata de legi, forme, instituții, etichete, haine străine. Ea consistă în dezvoltarea naturală, organică a propriilor puteri, a propriilor sale facultăți.

Nu există o civilizație umană generală, accesibilă tuturor oamenilor în același grad și în același chip, că fiecare popor își are civilizația sa proprie, deși în ea intră o mulțime de elemente comune și altor popoare.

Orice civilizație adevărată nu poate consista decât într-o parțială întoarcere la trecut, la elementele lui bune, sănătoase, proprii de dezvoltare.

Dacă românul are o mamă, aceasta este Biserica Ortodoxă.

Cine neagă pe Dumnezeu neagă ordinea morală a universului. Dar e dovedit că oricine neagă ordinea morală este pierdut fie ca individ, fie ca neam pe acest pământ, căci degenerează fizic și degenerează moralicește.

Cine are însă iubire de adevăr acela nu numai merită, dar și este totdeauna liber, și acela va admite și inegalitatea stabilită de natura organică a statului ca garanția cea mai puternică a chiar libertății sale. Căci, pe când iubirea de libertate e cel mai nobil instinct al omului, acela al egalității are rădăcina lui în invidie și în slăbiciune.

[Prin învățarea limbii române] copilul nu învață numai a vorbi corect, el învață a gândi și a simți românește.

Nu poate o nație să fie pururea condusă de neadevăr și de corupție.

Nu există niciodată vreo plată pentru o palmă măcar din pământul patriei. Aceste sunt lucruri sfinte, care se pierd sau se câștigă prin împrejurări istorice, dar nici se vând, nici se cumpără, nici se schimbă.

Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărțire între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsărit.

Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români și punctum. Nimeni n-are să ne-nvețe ce-am fost sau ce-ar trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem – români.

Noi, poporul latin de confesiune ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanțul dintre Apus și Răsărit; aceasta o simțim noi înșine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim și, dacă dinastia va împărtăși direcția de mișcare a poporului românesc, o vom și face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în țara noastră, când e vorba de legea (credința) părinților noștri, care ne leagă de Orient, și de aspirațiunile noastre, care ne leagă de Occident și pe care sperăm a le vedea întrupate în dinastie, vrăjmașii, oricare ar fi, ei, ne vor găsi uniți și tot atât de tari în hotărârile noastre ca și în trecut.

Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austrieci, nici Basarabia de ruși, ci prin fraudă.

Comments

  1. Zarnescu says:

    Cat de dor îmi este de Eminescu!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *