După 17 ani, mama biologică şi fiica se regăsesc pe Facebook

https://www.liveaction.org/news/17-years-birth-mom-daughter-find-facebook/

LiveAction.org, 18 Noiembrie 2017 – New York Times a distribuit la începutul lunii noiembrie un videoclip intitulat  „Dragoste modernă: Pierdută şi Găsită”, vizualizat de mii de ori pe pagina de Facebook. Statusul de pe Facebook al paginii era pur şi simplu: „O fată de 17 ani dată spre adopţie la naştere îşi găseşte mama biologică pe Facebook.”

Dar întreaga poveste este de fapt mult mai întortocheată.

Este povestea adevărată a scriitoarei Tré Miller Rodríguez, care şi-a dat fiica spre adopţie când a rămas pe neaşteptate însărcinată în adolescenţă. Şi, 17 ani mai târziu, fiica ei (după un an de în care a urmărit-o pe reţelele de socializare), a contactat-o pe Facebook.

Rodriguez a scris în „The Daily Beast” în 2013 că avortul nu era opţiunea pe care şi-o dorea. „Creierul meu de adolescentă analiza situaţia şi, fiindcă nici avortul, nici opţiunea de a fi mamă singură  nu mi s-au potrivit, am oferit copilul spre adopţie” ,spune ea, adăugând că propriul ei tată a fost adoptat. Rodriguez a scris despre alegerea familiei adoptive:

„Am corespondat cu potenţiali părinţi adoptivi şi am petrecut un weekend lung în Boise cu cei care îi plăcuseră cel mai mult. Jack şi Lisa au trecut testul meu de adolescentă: în vârstă de 30 de ani, proprietari de casă, masteranzi, creştini dar nu habotnici, cu vederi politice care nu mă crispau. Pe 29 decembrie 1993 am mers la muncă, de unde am plecat la prânz şi am născut până la căderea serii. Actele pentru adopţia deschisă au fost semnate în ziua următoare şi am pus-o pe Laurie în braţele părinţilor fascinaţi. Nu am avut nici o ezitare sau regret: ştiam că adopţia este decizia potrivită pentru ea şi pentru mine.”

Când proaspăta mămică a împlinit 19 ani, mama ei i-a dăruit de Ziua Mamei un bucheţel de purtat la piept sau la mână – accesoriu pe care logodnicele îl primesc de obicei de la logodnicii lor. Rodriguez îşi aminteşte: „Era un cadou la fel de ciudat ca o bâtă de oină sau o pereche de andrele.” Când i-a spus mamei că nu era ziua ei, aceasta i-a răspuns: „Ţi-ai născut fetiţa. . Eşti mamă.” Avea dreptate: mamele care nasc şi dau copiii spre adoţie sunt tot mame şi merită să fie recunoscute ca atare.

Rodriguez a scris în Huffington Post în 2013 despre o altă aniversare de Ziua Mamei, care a avut loc 18 ani mai târziu:

„După 18 ani de la acea duminică ciudată de mai, am sărbătorit cu adevărat, pentru prima dată,  Ziua Mamei. Nu cu bucheţel la corsaj, cu un copil în poală sau cu soţul meu, care din nefericire decedase recent, la numai 40 de ani. Dar mi-am serbat-o primind un apel telefonic şi cadouri de la fiica pe care am dat-o spre adopţie. Îmi trimisese cerere de prietenie pe Facebook de vreo nouă luni, iar aceasta  a pus în mişcare o serie de evenimente care aveau să-mi schimbe viaţa.”

Rodriguez s-a întrebat întotdeauna dacă avea să vină vreodată şi ziua în care va primi veşti de la fiica ei. Dar iată că această zi a venit şi fiica ei, Laurie, îi găsise blogul şi fusese încântată să citească povestea naşterii ei acolo. Fiica i-a spus: „Am printat-o ca să o pot citi oricând”. Ea a mai adăugat că o urmărise online un an  înainte să-i ceară prietenia pe Facebook.

Azi, Rodriguez şi fica ei au o relaţie bună. În Huffington Post, Rodriguez a scris că a dormit peste noapte acasă la fiica ei şi că acum îşi trimit mesaje zilnic. „Conversaţiile noastre telefonice sar de la cărţi la băieţi şi de la rochii de banchet la planuri pentru vacanţa de vară”, a scris ea. Plănuiesc să se întâlnească în California, unde fiica lui Rodriguez urmeazăsă-şi cunoască bunicii şi străbunicii biologici.

Rodriguez este recunoscătoare că fiica ei i-a permis să intre în viaţa ei ca un soi de „mătuşă cool”. După pierderea soţului, ea a spus că „mesajele zilnice şi conversaţiile de pe Skype în weekend” cu fiica ei au început să mă „ridice din amorţeala dureroasă” şi au ajutat-o să se îndrepte spre obiceiuri mai sănătoase, mai puţin autodistructive şi mai folositoare.

Frumuseţea adopţiei lui Rodriguez este că micuţa ei fată, Laurie, a avut şansa să trăiască şi că Rodriguez a avut şansa să îşi continue educaţia şi viaţa cu puţine regrete. Rodriguez este dovada că o sarcină neplanificată nu trebuie să se încheie cu avort, ba chiar schimba în bine viaţa unei femei – şi a copilului ei.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *