Mihaela* este o mamă singură, o blondă „zdravănă”, care nu te privește în ochi din prima, dar care cu mult stoicism și abnegație îți povestește felii din viața ei și îți arată comoara acestei vieți, Mirabela*.

Locuiesc într-un bloc vechi, de 4 etaje, la demisol. Pe un culoar lung, spre ghenă, există câteva camere. Într-o cameră de 17 mp, cu o singură fereastră mică, mobilată sumar. Chiar dacă a zugrăvit de câteva ori, se simte același miros, de gunoi menajer și de gaze. Pentru încăpere, plătește 650 lei lunar.

În urma unei relații destul de conflictuale de 1 an și jumătate cu un el (consum de droguri, abuz emoțional, infidelități etc.) a venit pe lume Mirabela.

Mihaela știe din experiență ce înseamnă criza de sarcină. Când le-a spus că este însărcinată, a pierdut orice sprijin al prietenului și al familiei. Mama ei a gonit-o de acasă, din Focșani*, spunându-i „să se descurce” dacă nu vrea să facă avort.

„Mi-am luat viața în mâini.”

După o naștere grea, Mirabela s-a născut subnutrită. Cu multă amărăciune, Mihaela ne-a spus că în timpul sarcinii nu s-a vitaminizat, pentru cu nu a avut suficienți bănuți, a plâns mult și astfel fetița e mai slabă din punct de vedere fiziologic. Însă o privește cu mândrie și spune „e viața mea!” și „îmi dă putere să merg mai departe!”.

Între 2 și 4 ani, Mirabela a stat la o creșă cu program săptămânal, în alt sector față de cel în care locuiește. Așa că, în fiecare săptămână, a străbătut Bucureștiul de la un capăt la altul ca să o ducă și să o aducă acasă. În vacanță a lăsat-o singură, pentru că nu avea la cine să apeleze să stea cu ea: „aveam inima cât un purice, dar nu am avut ce să fac… stătea săraca singură, a înțeles situația.”

Prin compasiunea unei doctorițe, a reușit să îi facă un consult gratuit la ochi și așa a aflat că este mioapă și are nevoie de ochelari, –1,25. Îi mai trebuie și un consult neurologic, deoarece fetița nu are stabilitate motorie, însă lipsa banilor a împiedicat-o să continue investigațiile. Anul trecut muncea la negru și nu avea asigurările medicale plătite.

Creșa a ținut-o pe Mirabela doar până la vârsta de 4 ani, adică până în primăvară. Acum va trebui să o mute la o grădiniță cu cheltuielile aferente, cam 350 lei lunar.

Mihaela a absolvit liceul, a luat bacalaureatul și a făcut mai multe cursuri pentru a putea lucra în industria alimentară, în cea a ospitalității și ca îngrijitor de bătrâni și de copii. În ultima perioadă, a fost menajeră și merchandiser. Salarizarea este simbolică, 800–1300 lei, însă orice ban este important dacă îl poate câștiga.

Acestea sunt slăbiciunile mamei și ale fiicei.
Dar mai există și altceva în afară de slăbiciuni.
Marele atu al Mihaelei și al Mirabelei îl vezi de la prima întâlnire: între ele este o legătură de dragoste pe care aproape că poți pune mâna.

Își dau putere una alteia. Veselia fetiței se împletește cu hotărârea mamei.
Credem că vor reuși, pentru că Mihaela este o luptătoare. Tocmai pentru că este o luptătoare care caută soluții, a înțeles că are nevoie de ajutor. A înțeles că, dacă primii care ar fi trebuit să o sprijine nu au sprijinit-o, asta nu înseamnă că nimeni nu o va sprijini.

Când a venit la Centru, mesajul ei a fost clar: „Vreau să am un job mai bun, ca să pot să îmi plătesc datoriile și să îi ofer un viitor fetiței mele. Vă rog, ajutați-mă!”
În prezent, urmează gratuit ședințe de consiliere vocațională.

Pentru copila cu privire albastră, care la 5 ani pare un îngeraș.

*Numele este schimbat, pentru a păstra confidențialitatea persoanelor care beneficiază de serviciile Centrului.

Sursa: http://centrulalexandra.ro/index.php/2017/11/07/pentru-o-mama-si-fetita-ei-cu-privire-albastra/

Sprijină Centrul de consiliere „Sfânta Alexandra Împărăteasa”!