Doina și Ion Aldea Teodorovici: „Cine o să facă dacă nu noi?”

Pe 30 octombrie 2017 se împlinesc 25 de ani de la trecerea la cele veșnice a soților Doina și Ion Aldea-Teodorovici.

Numele lor sunt în inimile a milioane de români de pe ambele maluri ale Prutului. Împreună au scris și au cântat sute de cântece de dragoste pentru credință și identitate națională. Au militat pentru unirea Basarabiei cu România, pentru revenirea la limba română și grafia latină. Din 1982 până în 1992 au colindat satele și orașele românești și basarabene ridicând moralul, dând curaj și speranță celor care au trăit și au gândit românește.

Curajul și dragostea pentru unitate și românism i-a determinat să meargă și pe frontul din Transnistria pentru a încuraja soldații basarabeni: „Prima dată când au mers pe front, împuşcau cazacii şi un glonț a zburat pe lângă urechea lui Ion. A doua oară împuşcau mai puţin, iar soldaţii noştri se ridicaseră pe tranşee pentru a ţine scut ca ei să nu fie împuşcaţi. A treia oară când s-au dus, nu s-a mai auzit nici o împuşcătură şi cazacii se ridicaseră pe tranşee şi ascultau spectacolul. Cântau împreună cu Andrei şi Adrian Păunescu, împreună cu Grigore Vieru cântecul „Treceţi, batalioane române, Carpaţii”, iar cazacii ascultau şi ei, chiar dacă nu înţelegeau cuvintele.”- Eugenia Marin

Dacă cineva le spunea să se mai liniștească, ei răspundeau: „Cine o să facă dacă nu noi? Ce să facem, să ne ascundem ca șopârla în nisip?”

Tot astăzi se împlinesc 2 ani de la incendiul din clubul Colectiv în care și-au pierdut viața 65 de tineri.

Prezent la slujba Parastasului care s-a oficiat pentru pomenirea lor, Preasfințitul Timotei Prahoveanul a îndemnat la compasiune și dragoste pentru cei răniți care suferă în continuare traumele fizice și psihice rămase în urma incendiului.

„Să plângem cu cei care plâng” a fost îndemnul de suflet al zilei de care societatea prinsă în încrâncenări și lupte politice avea nevoie, mai ales că dragostea și compasiunea țin de inima și conștiința fiecărui om, nu de schimbări sociale sau politice, iar iubirea e singura care trece dincolo de moarte.

În urmă cu 1 an a trecut la cele veșnice IPS Justinian Chira, un ierarh a cărei dragoste față de tineri este binecunoscută.

„În vremurile noastre, societatea nu priveşte tineretul în adevărata lui lumină. Îl vede numai în aspectele negative. […] Tânărul trebuie să fie conştient despre ce înseamnă tinereţea, cât este de frumoasă tinereţea, cât este de sfântă tinereţea, cât este de sfânt trupul tânărului. Cât timp tânărul şi-a păstrat puritatea şi curăţenia, trupul lui este ca al unui înger, ca al unui arhanghel. Aţi văzut voi un înger cu aripi bătrân? Toţi îngerii cu aripi sunt arătaţi în chipul frumos al tinerilor.” – IPS Justinian Chira