„Sarcina mea neplanificată m-a salvat și m-a făcut să fiu ceea ce sunt în prezent”

Autor anonim, Liveaction.org

La vârsta de 19 ani, pe când eram încă studentă, eram foarte naivă şi credeam că toată lumea îmi vrea binele. În liceu, nu am fost niciodată genul de petrecăreaţă şi nici nu m-am lăsat atrasă în situaţii de care am fost învăţată să mă feresc. Eram concentrată pe studiile mele şi am obţinut chiar şi o bursă a colegiului la baschet. Aş fi putut fi descrisă ca o persoană onestă şi deschisă în acel moment al vieţii mele.

Eram în primul an de facultate, la începuturile carierei mele sportive de jucătoare de baschet, având ca principală specializare domeniul comunicării (în special discursul public), cu un accent deosebit pe relaţiile publice. De asemenea, îmi finalizasem specializarea secundară în pedagogia sportului şi începusem o nouă specializare secundară pentru a deveni antrenoare. Părea că am întreaga lume la piciorele mele. Aveam forţa necesară, eram concentrată şi gata să-mi obţin diploma universitară. Echipa noastră de baschet de la facultate tocmai câştigase campionatul local, iar acum se pregătea să câştige şi capionatul la nivelul regional şi trebuia să călătorim în vederea competiţiilor de la nivel naţional.

Am fost crescută într-o familie din clasa de mijloc a societăţii americane şi am fost învăţată să muncesc din greu pentru a-mi câştiga existenţa şi întotdeauna să-i tratez cu respect pe ceilalţi oameni. Părinţii mei m-au crescut în spiritul acestor valori morale şi autentice. În timp ce părea că eram o femeie hotărâtă în ceea ce aveam să devin şi care le ştia pe toate, am rămas fidelă acestor valori morale până când un „prădător” mi-a văzut nevinovăția şi a decis să profite de mine folosindu-mă şi abuzându-mă… și astfel am rămas însărcinată la vârsta de 21 de ani.

Aveam 19 ani când el s-a apropiat de mine în parcul unde mergeam întotdeauna să mă antrenez pentru baschet. M-a întrebat dacă poate să dea la coş cu mine. Mi se părea firesc să împart cu cineva terenul aşa că am acceptat. Dar nu m-am gândit la nimic după ce am părăsit parcul. Eram pregătită să-mi petrec restul serii în linişte şi nu m-aş mai fi gândit la străinul acela care s-a apropiat de mine ca să jucăm baschet… dacă nu aş fi primit un telefon de la el.

Acest abuzator profesionist a obținut numărul meu de telefon de la antrenorul lui de baseball (anterior îi dădusem numărul meu acestui antrenor pentru că îmi ceruse să o ajut pe fiica lui care dorea să joace baschet). Din păcate, numărul meu de telefon a căzut în mâinile greşite şi astfel viaţa mea a început să ia o altă întorsătură sub influenţa acestui abuzator.

El era genul tipic de bărbat Casanova. A început să-mi ofere mese la restaurant, mâncare şi băutură şi mi-a spus că mă iubeşte pentru a-mi câştiga încrederea. Când am început să am încredere în el, să cred că îl cunosc, a început să-şi arate adevărata faţă. Am fost abuzată emoţional şi psihic şi mi-am pierdut complet sentimentul de respect de sine. Am devenit jucăria sa cu care îi placea să se joace şi pe care dorea să o controleze. Scopul lui a fost să mă păstreze ca pe o jucărie și să mă aducă în punctul meu cel mai de jos. Era un mincinos patologic şi reuşea atât de bine să-și amintească minciunile sale până în punctul de a le crede. M-a mințit şi cu privire la vârsta lui. Am ajuns să aflu mult mai târziu că de fapt era cu 9 ani mai mare decât mine. Aveam 19 ani, iar el avea 28 de ani. Mi-am pierdut complet stima de sine până când am rămas însărcinată la vârsta de 21 de ani.

Am aflat de sarcina mea în timpul unui examen de rutină la ginecolog. Nu aveam nici o idee că eram însărcinată, deoarece ciclurile mele erau neregulate din cauza antrenamentelor intense pe care le aveam pentru baschet. Când medicul a intrat în cameră și mi-a spus că sunt însărcinată, aproape că am căzut de pe masa de examinare.

Îmi treceau atât de multe gânduri prin cap. Am început să plâng, să-mi fie teamă, mai ales de reacțiile părinților mei şi de reacția surorii mele şi de ce ar putea crede ei despre mine. Mă temeam şi pentru cariera mea de baschet şi mă gândeam că sigur se va sfârşi. Ştiam că tatăl copilului meu nu era potrivit şi că situația în care eram nu ar fi sănătoasă pentru copilul meu. Prima mea reacție a fost: „Nu pot să fac față la asta”.

Văzând starea de stres în care eram, medicul a început să-mi prezinte alternativele pe care le aveam la dispoziţie, una dintre ele fiind desigur avortul. Inițial, m-am gândit că ar fi cea mai ușoară opțiune, dar totuşi ştiam că nu voi reuși niciodată să fac asta. Mă gândeam că am creat această viață minusculă în mine şi Dumnezeu dorea ca eu să o protejez.

Să le spun părinților mei despre sarcină a fost cel mai dificil lucru pe care a trebuit să-l fac până în acel moment în viața mea. Desigur, au fost mai mult decât supăraţi și dezamăgiţi de mine. Opiniile lor despre ceea ce considerau ei că ar trebui să fac cu copilul care creştea în pântecele meu erau foarte diferite.

Din cauza presiunii părinților mei şi a altora care mă vedeau ca pe „studenta perfectă”, aș fi putut să-mi avortez copilul, dar nu aş mai fi putut să trăiesc cu mine însămi ştiind ce am făcut, ştiind că am oprit bătaia inimii copilului meu. Îmi iubeam bebeluşul şi doream să iau cea mai bună decizie pentru această nouă ființă umană care creştea în mine. Am devenit foarte hotărâtă să fac exact acest lucru.

Cu câțiva ani înainte de a rămâne însărcinată, am încurajat o prietenă apropiată să nu facă avort pentru că ar putea regreta pentru tot restul vieții. I-am explicat că dacă va întrerupe viața copilului ei nenăscut acest lucru îi va rămâne în minte şi în sufet pentru tot restul vieţii ei. Aceeaşi prietenă s-a oferit să mă ducă la centrul de avort, când am rămas însărcinată, dar am refuzat, ştiind că nu pot face asta copilului meu.

Au existat presiuni şi din partea altor persoane pentru a face avort, însă am rezistat acestora. Cu ajutorul părinților, am apelat la îndrumare din partea bisericii la care mergeam şi, de asemenea, am vizitat un centru pentru sprijinirea femeilor în criză de sarcină şi o agenție pentru adopție. După ce am analizat toate opţiunile, am decis să cresc eu copilul – un băieţel – şi să fac tot ce îmi stă în putere pentru a duce o viaţă cât mai potrivită pentru nevoile lui.

Povestea mea are următoarea morală: această sarcină neplanificată a reuşit să mă trezească la realitate şi să mă scoată din haosul în care mă aflam. Chiar dacă părea înfricoşătoare perspectiva în care mă aflam, ştiam că Dumnezeu a permis ca acest lucru să se întâmple astfel încât eu să reuşesc să ies din relaţia în care mă aflam de dragul fiului meu. Viaţa copilului meu m-a scos din situaţia toxică în care mă aflam şi el este motivul pentru care sunt ceea ce sunt astăzi. Îl iubesc din toată inima mea şi chiar mai mult.

De fiecare dată când văd sau aud despre cineva care face un avort plâng, pentru că acea persoană aş fi putut fi chiar eu. Şi apoi văd bucuria pe care fiul meu o aduce familiei mele; el este şi motivul pentru care atât de mulți oameni apropiaţi mie şi-au schimbat opiniile cu privire la avort.

Acum sunt căsătorită cu un bărbat minunat, care este şi un foarte bun tată pentru fiul meu. Privind înapoi, pot spune cu o siguranţă de 100% că nu aş schimba nimic din trecutul meu de la sarcină până acum. Îmi iubesc familia şi sunt atât de fericită că am ales să urmez calea lui Dumnezeu: viața fiului meu.

Alegeţi viaţa, azi şi în fiecare zi a vieţii voastre! Aceasta este o decizie pe care nu o veți regreta niciodată!

Prelucrare după:      https://www.liveaction.org/news/unplanned-pregnancy-son-saved-me-made-who-am-today/

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer