„I-am cerut batiste și am început să plâng. A apărut imediat asistenta și a spus că atât timp cât sunt acolo să nu plâng, că fac imagine proastă clinicii. M-am dus iar la ecograf, iar monitorul a arătat că uterul meu este gol. Păcat că nu exista și un monitor care ar fi arătat că și sufletul meu e gol…”
Femeile în criză de sarcină au nevoie de sprijin și de soluții care să le protejeze. Avortul nu ajută femeia și nici nu o scapă de probleme, ci generează consecințe care afectează femeia pe tot restul vieții.
Alaltăieri am trecut și eu printr-un avort…
Sunt încă la liceu și printr-o coincidență am rămas însărcinată. Prietenul meu a fost lângă mine și m-a susținut. Am hotărât că e mai bine să fac avort, mama nu putea să afle, mai am școala de terminat, nu aș avea cu ce să cresc un copil…
Am găsit un doctor renumit care să îmi facă avortul. Săptămâna trecută m-am programat și alaltăieri a avut loc crima…
Înainte de avort, doctorul mi-a făcut ecografie. Eram în 7 săptămâni, totuși la ecograf s-a văzut un corp de bebeluș ghemuit. Domnul doctor a spus: „ce copil frumos!” Apoi ne-au dus undeva în subsol. Acolo mai era o femeie care a făcut avort. Ne-am îmbrăcat în cămăși de noapte și stăteam pe pat. E a intrat prima și a ieșit după nici 20 minute. Mi-a spus zâmbind, sub efectul sedativului: nu-ți fie frică, nu simți nimic, nu doare!
Asistenta m-a condus în camera de măcelărit. Era un miros puternic de dezinfectant. M-am întins pe masa… am primit anestezie generală și, pe când a intrat doctorul, am adormit.
În timpul avortului l-am visat pe copilașul meu. Avea gene lungi cum are tatăl lui. Eram într-un câmp. M-a întrebat: „De ce faci asta?” I-am spus: „Eu nu vreau să fac asta”, iar el m-a întrebat: „Atunci, totuși, de ce faci asta?”
Nu știu cum am ajuns în cealaltă cameră în pat… nu țin minte nimic… știu doar ca m-am trezit și mi-am dat seama că am dormit vreo 20 minute. Am ieșit afară cu ultimele puteri… totul se învârtea în jurul meu… afară era prietenul meu cu încă un amic. Am realizat ce am făcut… primul meu gând a fost că sunt o criminală.
I-am cerut batiste și am început să plâng. A apărut imediat asistenta și a spus că atât timp cât sunt acolo să nu plâng, că fac imagine proastă clinicii. M-am dus iar la ecograf, iar monitorul a arătat că uterul meu este gol. Păcat că nu exista și un monitor care ar fi arătat că și sufletul meu e gol…
M-am dus acasă și am dormit vreo ore, iar când m-am trezit eram udă, am transpirat…
Azi-noapte l-am visat din nou în același cadru. S-a uitat la mine și a spus: „Vezi, acum sunt mort. M-au omorât.” I-am spus să mă ia cu el, dar a spus ca nu poate să facă asta, nu i se dă voie… și că nu pot pleca, voi avea parte de o întâmplare în curând. Mai multe nu a putut să îmi spună.
Fetelor, doamnelor, va spun, nu faceți avort!
Poate credeți ca în viitor un alt copil va umple golul lăsat de acesta, dar, vă spun, fiecare copil e unic în felul lui și nici unul nu poate fi înlocuit de nimeni și nimic.
Ilona
Sursă: http://rupetacerea.ro/marturii-scrise/ilona/
