Deputatul Daniel Gheorghe, Marșul pentru viață 2017, București: „să înțelegem criza de sarcină. România are dreptul să transforme această situație într-o prioritate națională, pentru că reprezintă o problemă de securitate națională”

Fără titlu

Susțin cu toată puterea mea această cauză a vieții. Felicit pe cei care sunteți prezenți și pe organizatori și pe reprezentanții cultelor religioase care au vorbit foarte frumos despre ceea ce înseamnă viață.

În primul rând, toate drepturile despre care vorbim astăzi provin din dreptul la viață. Dacă vom citi Constituția Statelor Unite sau Carta Universală a Drepturilor Omului, vom vedea cum tot ceea ce înseamnă drepturi și libertăți umane, personale și cetățenești derivă din dreptul fundamental la viață. A rupe omul de acest drept la viață este un act total inuman și un act anti-creștin, îmi permit să spun.

De asemenea, în istoria noastră nu trebuie să uităm un fapt: această cultură împotriva vieții a fost inoculată de regimurile de tip totalitar. Practica avortului a fost introdusă prima dată de Lenin, în Rusia sovietică, de Hitler, în Germania nazistă, și în România comunistă, în 1957, în timpul dictaturii bolșevice, de către cei care veniseră pe tancurile sovietice și au impus regimul criminal comunist, cei care ne-au băgat bunicii și străbunicii în închisori. Așadar, nu există nimic democratic în a susține și a dezvolta, a prolifera și a promova ceea ce înseamnă avortul.

Așadar, atunci când susținem viața, trebuie să facem diferența, trebuie să ne gândim la ceea ce înseamnă omul în esența sa, omul care are acest drept fundamental la viață. Iar această ideologie, îmi permit să spun antiumană, a avorționismului, vine și ne spune că acest copil nenăscut este un „fetus”, ca și cum am vorbi de larva unei insecte. Apoi, se vorbește foarte despre drepturi, de decizia asupra propriului trup, dar uităm un aspect: libertatea personală, libertatea de a face tot ce-ți dorești cu propriul trup presupune și responsabilitate.

Nu putem rupe libertatea de responsabilitate. Așadar, dacă am avea în casa noastră o altă persoană, cum este acest copil nenăscut, nu am putea, conform legii și moralei, să dispunem de viața sa, de drepturile sale, de libertatea sa, de bunurile pe care le-ar deține acea persoană care ar locui cu noi. Așa este și în această situație.

Este foarte important să înțelegem ce înseamnă astăzi criza de sarcină. România are dreptul să transforme această situație într-o prioritate națională, pentru că  reprezintă o problemă de securitate națională și o chestiune din care derivă marea criză morală și spirituală în care ne adâncim.

Este păcat ca o țară profund creștină, ca o țară de oameni buni, cu frica de Dumnezeu, cu oameni care au fost crescuți și educați cu valorile familiei, să fie campioană europeană în ceea ce înseamnă avortul.

Cred că în acest moment este nevoie de investiții substanțiale în prevenirea crizelor de sarcină. Vedem de foarte multe ori cum acești oameni nu au acces la informații, la resursa medicală care ar putea să îi ajute să depășească această situație. Procedura consilierii ar fi foarte importantă în acest moment. Din păcate, astăzi în România este neglijată această investiție investiția în prevenția crizei de sarcină este fundamentală. Avem nevoie în primul rând de educație, prin care să înțelegem că avortul nu e o metodă terapeutică și că este cauza unor traume personale și familiale deosebite. Avem nevoie de un sistem de sănătate care să țină la ceea ce înseamnă drepturile copilului nenăscut și drepturile mamei cu adevărat. Avem nevoie de centre care să se ocupe strict cu această problemă și care să o trateze în mod serios. În aceste centre este nevoie de trei paliere:  palierul medical, palierul spiritual, reprezentat de teologi și de Biserică, și  palierul psihologic. Doar dacă le unim putem rezolva această situație

Mă tem că lipsa acestor măsuri de educație și de sănătate reprezintă una dintre cauzele pentru care România a devenit un exemplu negativ în ce privește criza de sarcină la scară mondială.

Haideți să avem curaj și să mărturisim, să îndrăznim și să spunem lucrurilor pe nume: este timpul să acționăm, este timpul  să apărăm viața și să nu mai cultivăm aceste practici care, de fapt, duc la tragedii și la dărâmarea eșafodajului moral al unei nații. Să ne gândim la ceea înseamnă pentru mame, pentru familii, această criză, această traumă.

Să dea Dumnezeu să avem parte de o Românie care să nu mai fie campioană la avorturi și de o Românie în care drepturile copilului nenăscut, cu suflet dat de Dumnezeu de la concepție, să fie cu adevărat respectate. Nimic nu e mai barbar decât să calci în picioare și să nu respecți dreptul la viață al tuturor, indiferent dacă sunt tineri, bătrâni, bolnavi sau sănătoși, dacă sunt în burta mamei, dacă sunt copii sau oameni în toată firea.

Să dea Dumnezeu să avem o Românie care să-și regăsească valorile morale și să se îndepărteze de acest flagel cumplit al avortului, care a distrus destine și a ucis pe jumătate o națiune. Dacă vom cultiva avortul în continuare sunt convins că această națiune va fi distrusă până la capăt. Să dea Dumnezeu să avem parte de o țară liberă, de o țară care respectă viața și umanitatea.”

Daniel Gheorghe este deputat în Parlamentul României, din partea Partidului Național Liberal, din 2012. Cuvântul a fost rostit la Marșul pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, București, 25 martie 2017.

Marșul pentru viață 2017 s-a desfășurat în peste 285 de localități din România și Republica Moldova în 25 martie.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *