Congresmena Mia Love, în lacrimi la Marșul pentru viață 2017 Washington, despre decizia părinților ei de a nu o avorta

Mia Love este prima republicană de culoare în Congresul SUA. La Marșul pentru viață Washington 2017, ea a vorbit despre importanța vieții fiecărui copil nenăscut din propria experiență.

Cu 41 de ani în urmă, o familie din Haiti fugită în SUA, a decis, în criză de sarcină, să nu facă avort. Așa s-a născut Ludmya Bourdeau „Mia” Love. Părinții Miei Love au trebuit să plece din Haiti deoarece tatăl era urmărit de poliția secretă Tonton Macoute a dictatorului François „Papa Doc” Duvalier . Primi doi copii rămăseseră în Haiti. Nu știau decât franceză când au ajuns în SUA. Mia va fi prima persoane de origine haitiană din Congresul SUA, prima femeie republicană de culoare în Congresul SUA, prima persoană de culoare în Congresul statului Utah.

Discursul ei la Marșul pentru viață 2017 Washington, D.C., 27 ianuarie 2017.

Acum 41 de ani, un cuplu care se lupta pentru existență a ajuns în America. Și-au părăsit țara și i-au încredințat pe cei doi copii, pe care nu îi vor vedea pentru 5 ani, în grija unor membri ai familiei, pentru a veni aici, în țara oportunităților.

Nu a fost convenabil pentru ei când au aflat că soția este însărcinată cu al treilea copil, pentru că amândoi trebuiau să aibă mai multe servicii pentru a-și câștiga existența. Cineva ar putea spune că ar fi fost mai ușor pentru ei să facă avort. Dar acest cuplu a trebuit să facă o alegere dificilă. Să protejeze viața copilului lor sau să se întrebe mereu: „ce ar fi putut să fie?”

John Greeleaf Whittier a scris: „Dintre toate cuvintele triste pe care gura le poate rosti sau stilou scrie, cele mai triste sunt acestea: ar fi putut să fie”.

Fiecare copil născut sau nenăscut are potențialul să își găsească un drum în viață și să ne poarte în locuri și spații pe care nu ni le-am imaginat niciodată.

Fiecare copil viu poartă cu el sau cu ea un potențial măreț.

Un copil născut azi poate deveni un doctor care să găsească tratamentul pentru cancer sau Alzheimer. Acel copil poate deveni astronaut, care să poarte lumea spre Marte. Ori CEO care conduce o afacere la nivel mondial. Acel copil poate deveni un prieten care își salvează colegul de la sinucidere. Sau o mamă care își întărește familia, care face voluntariat, care luptă pentru eradicarea foametei sau un profesor care inspiră un elev în dificultate.

De fiecare dată când ucidem un copil prin avort ucidem potențialul nostru.

De fiecare dată când ucidem un copil, noi toți suferim. Pierdem ceva din noi înșine și pierdem mult din viitorul nostru.

Smulgem copilul de la potențialul lui, de la darul dat de Dumnezeu, când noi, ca societate, acceptăm avortul ca pe un tratament pentru sănătate.

Confrații mei americani, nu putem accepta „ce ar fi putut să fie”.

Nu vom ști ce ar fi putut să fie dacă permitem unei organizații să le convingă pe femeile însărcinate că nu au altă opțiune decât să avorteze viața și potențialul din ele.

Nu putem accepta „ce ar fi putut să fie”! Nu vom ști ce ar fi putut să fie când o organizație nu le lasă pe femei să devină puternice pentru ca organizația să profite. Ei preferă ca femeile să fie victime, pentru că ei știu că femeile cu adevărat puternice vor câștiga ele, comunitățile lor și oricine vor dori ele! Nu putem accepta „ce ar fi putut să fie”!

Când aceste organizații care profită permit copiilor noștri din zonele defavorizate ale orașelor să simtă că nu pot fi puternici în viață decât dacă iau o viață, nu, nu putem accepta asta, nu putem să acceptăm „ce ar fi putut să fie”.

În loc să ascultăm refrenele obsedante „ce ar fi putut să fie”, trebuie să ne concentrăm pe ce este și urmează.

La celălalt marș din Washington, de săptămâna trecută [n.n. Women’s March], am văzut o adolescentă de culoare în mulțime care ținea o pancartă pe care scria: „Am supraviețuit deciziei Roe v. Wade”.

Acea tânără a reușit și s-a născut într-o lume care prea adesea este în favoarea avortării unei fete de culoare în comparație cu nașterea unei fete de culoare.

Ea ar fi putut să fie „ce ar fi putut să fie?”, dar astăzi ea este ceva din viața noastră și din ce va urma. Aștept cu nerăbdare să văd ce ea și mii asemenea ei vor deveni în anii care urmează. Poate ea va fi astronaut. Poate ea va fi doctorul care descoperă tratamentul cancerului. Poate ea va fi o mamă, o profesoară, o soră și un prieten. Ea este ce va urma.

Acum 41 de ani, un cuplu din Haiti ar fi putut să aleagă să facă avort, dar nu au făcut. Ei au ales viața.  Ar fi putut să aleagă „ce ar fi putut să fie?”. Au ales ce urmează să fie. Au mers mai departe și au îngrijit acea viață și viitorul și visele copilului ce urma să se nască. Sunt sigură că această familie nu s-ar fi gândit niciodată că acel copil va deveni prima femeie republicană de culoare aleasă în Congres. (Aplauze prelungite) Vă mulțumesc!

Mai mult decât atât, ei nu ar fi visat niciodată că acel copil va crește și se va lupta pentru toți copiii și pentru cei care urmează să se nască.

Cu toții avem talente, cu toții avem daruri și un scop, iar toate acestea sunt spre folosul societății. Tot ce dorim este să nu ne mai lăsăm în „ce ar fi putut să fie”, ci să primim potențialul vieții care este și ce va urma. Viețile copiilor nenăscuți au potențial și merită să aibă o șansă, căci ei vor visa, ei vor crea, ei vor adăuga culori în tabloul vieții noastre.

Fie ca Dumnezeu să binecuvinteze femeile care se confruntă cu sarcini neplanificate. Fie ca noi să le iubim. Fie ca noi să le îmbrățișăm și să le ajutăm să descopere puterea lor și potențialul lor. Și niciodată să nu permitem ca din fondurile noastre să se plătească pentru moartea copiilor mici.

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru sunteți astăzi aici și fie ca Dumnezeu să binecuvânteze țara noastră, Statele Unite ale Americii, pro-viață.”

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *