Cu tagurile #pentruviata și #pentrualegeriinteligente, Oana Moșoiu a postat pe 30 septembrie un scurt text legat de dezbaterea privind protecția vieții copiilor nenăscuți în Polonia.
„Habar n-am cum s-o dau: e incredibil că în 2016 încă mai avem dubii dacă avortul e sau nu crimă. Se vindecă boli incurable, cancere sunt învinse, facem fertilizare in vitro și totuși omorâm sămânța de om ca în evul mediu sub pretextul dreptului la viața… mamei?
Și toți cei în dubii au fost născuți, pentru că mamele lor și-au asumat această alegere: de ai păstra și de a-i naște.”
Iar apoi a postat patru exemple personale #pentruviata și #pentrualegeriinteligente.
Alegerea nr. 1. Eram căsătoriți de câteva luni, nu aveam încă locul nostru.
Azi zice: Mami, am 3 creiere: un creier pentru școală, cu tot ce învăț eu acolo, un creier pentru pian, cu toate notele și un creier pentru baschet, cu toate mingile pe care le joc. Acum, creiere de pian, concentrează-te!
Alegerea nr. 2: când Ștefana avea 9 luni, apar alte 2 liniuțe. Plânsete, jelanie, abia ne mutasem și aveam apartamentul gol.
Aseară: Mami, ia să ne faci cartofi ca la Mac, eu pregătesc cutiile. Desenează, modelează, e imaginativ și îl cheamă Petru.
Alegerea nr. 3. Într-o călătorie, ne intersectăm cu cel puțin 5 cupluri care nu aveau copii, încercau de ani de zile și ne fericeau de copiii noștri. Ajungem la mânăstirea Suroti, lângă Salonic. În tăcerea completă, iscodește în noi un gând: cum ar fi?
Apoi a fost: Andrei.
Ieri: copiii dormeau în mașină. El zice: Mami, eu sunt un copil mai special, pentru că nu pot să dorm. Păi nu dormi, măi Andrei. Aaa, bine atunci. 10 minute mai târziu, sforăia cot la cot cu ceilalți.
Alegerea nr. 4. Clar, viața arăta într-un fel și părea că o scoatem la capăt. Și, surpriză! Privirile amuzate și întrebătoare: și cum… aaaa, ții sarcina? Chiar mai vreți un copil?
Viața își are drumul ei misterios. Cum e? Frumos, greu, provocator, cu ritm, fără ritm, cu haos… dar la final, nu mai e despre mine, despre noi, e despre ei si ce vor face ei in aceasta lume.
